Si eu bat la portile inimilor voastre. 
)
Va rog un pic de ajutor prin completarea acestui chestionar, legat de comportamentul consumatorilor in retelele sociale online. http://surveypro.ro/Survey.aspx?id=5d82d49e-9a3d-40ae-bcd9-918d7f91a0d2
Sa scap odata, sa ma pot reintoarce la lucrurile care imi plac cu adevarat… ca de exmplu sa mai scriu si eu pe blog.
Si sa citesc.
Si sa plec la mare.
Si la munte.
Si sa dorm pana tarziu…
Si as putea scrie pana maine.
Multumesc anticipat.
Ce ți-ar plăcea să îi faci? :>
Creează aici o femeie care să aibă caracteristicile țării noastre.
PR-ul, acest filon etic al societatii romanesti, PR-istul, aceasta floare serafica a junglei”… Te-ai saturat de cuvinte mari si fara sens despre PR? De specialisti care se inrosesc cand aud de mijloace neetice in PR?
Hai sa spunem lucrurilor pe nume! Ne vedem la un nou eveniment “2 in 1″, marca PRIME, cu tema “Adevarul gol-golut despre PR”. Ne intalnim sa ironizam neprihanitii in Facultatea de Istorie, amfiteatrul Parvan pentru o sesiune de Q&A-uri in data de 27 aprilie 2009, de la orele 18.30 si sala 304 pentru workshop in data de 28 aprilie 2009, de la orele 11.00. Vorbim deschis si ne asumam totul. Si noi, si invitatii nostri: Ioana Grindean, consultant PR, Europa FM; Ionut Codreanu, coordonator proiecte Active Watch – Agentia de Monitorizare a Presei si Cristina Guseth, director Freedom House.
Asadar, punem capăt cuminţeniei din discursurile despre PR. Abordam, fără mănuşi şi dincolo de basmele cu morală ieftină, linia de demarcaţie dintre practici etice şi neetice şi, în special, momentele în care această linie este trecută în sensul uşor de condamnat, dar, în practică, nu atât de uşor de evitat. Ne interesează, în primul rând, momentele în care omul de Relaţii Publice are de ales între eficienta şi fidelitatea fata de propriul sistem de norme.
Punem punctul pe “i” inscriindu-ne pe mailpebune@yahoo.com . Ne grabim caci stim ce vrem: avem timp pana pe data de 26 aprilie, orele 24.00, sa trimitem mail cu subiectul “inscriere”.
Te asteptam la “2 in 1″! Pe bune!”
Consider ca Delta Dunarii este unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania. Nu vorbesc din ce am citit pe Wikipedia, sau din ce am invatat la geografie… Vorbesc din amintirea multelor vacante pe care le-am petrecut acolo.
Trezit dimineata… atat de dimineata incat as fi putut sa trezesc si cocosii care dormeau linistiti. Mers cu masina pana in Tulcea, petrecut 1 ora prin micutul oras, si imbarcat pe salupa care ne va fi purtat pe apa cateva ore spre Sulina. Odata ce treci de oras, intri in alta lume… Da, o civilizatie lasata parca un pic in urma, dar alta… O civilizatie in care sa te pierzi si sa gasesti liniste.
Nu mai vezi tipenie de om o perioada, si apoi mai treci pentru cateva secunde printre niste sate micute, pe malul Dunarii, cu batrani care pescuiesc si bunicute care fac mamaliga.
Stufaris, plante, copaci, natura. Natura salbatica asa cum nu o mai vezi nicaieri. Padurea Letea, plante exotice… liane…
Lacul Rosu, Rosulet. Canale incalcite, foarte stramte. Oameni in barci. Nuferi. Pelicani…Farul Vechi unde se imbina Marea cu Dunarea… peisaje extraordinare pe care ti-e greu sa crezi ca le poti vedea in Romania.
Sulina. Are 4 strazi. Incinta (care e pe o parte a Dunarii, unde candva era Santierul Naval din Sulina) si pe partea cealalta 3 strazi: Strada I, Strada II si Strada III. O biserica frumoasa, parc, si un drum din alta lume catre plaja si Marea Neagra. In drum, poti sa vizitezi Cimitirul Marinarilor/ lipovenesc ( nu stiu sigur daca asa se cheama). Nu mi-am inchipuit vreodata ca un cimitir ar putea fi obiectiv turistic, dar daca ajungi pe acolo sa te opresti un pic… Sunt morminte de marinari, de capitani de vas, de oameni care au luptat cu marea. Sunt pietre de mormant care sunt in forma de colaci de salvare si de palarii de capitan, sunt texte si texte scrise in toate limbile…
Sunt povesti de viata si aventuri ca in povesti…
I think there is no doubt that growth in electronic media is the future, but there is still a future for print.” Larry Killman, World Association of Newspapers
Internetul cu siguranţă a adus o mare schimbare în ceea ce priveşte circulaţia ziarelor, rapiditatea transmiterii unui mesaj, unei ştiri, unei noutăţi. Există, se pare, o bătălie continuă între clasicul ziar de hârtie şi multitudinea de portaluri care reunesc într-o pagină web toate ştirile şi publicaţiile. Este până la urmă o bătălie între stiluri de viaţă: între a răsfoi paginile unui ziar abia imprimat, a savura mirosul de hârtie şi cerneală şi a sorbi o cafea dimineaţa, sau tipicul omului care prima oară când se trezeşte, renunţă la romantismul dimineţii, porneşte computerul şi verifică online ultimele noutăţi, ştiri, etc.
Care sunt diferenţele între cele două stiluri şi ce diferenţiază mai exact presa online de presa tradiţională?
În primul rând, presa online nu are spaţiu limitat de stocare. În pagina online a unui ziar, nu ai limitări de pagini, nu ai limitări de spaţiu pentru poze. Articolele pot fi astfel, în mediul online, mai complete, susţinute de legături către alte publicaţii, către alte păreri pe această temă, către studii de caz, cât pot fi deasemenea susţinute şi de mai multe imagini şi filmări.
Informaţiile în presa online, ajung deasemenea mai rapid la cititor. Majoritatea publicaţiilor zilnice au un termen limită până la care pot trimite la publicare varianta finală a ziarului, pe când această limitare nu există în online, publicaţia putând fi adusă la curent cu ultimele noutăţi în orice moment din zi şi din noapte.
În al doilea rând, presa online are marele avantaj de a permite interacţionarea între cititorii articolelor prin intermediul comentariilor pe care le pot lăsa fie la anumite articole fie pe forumurile de discuţie, special create pe diverse teme din presa zilnică. Se încurajează astfel crearea comunităţilor şi împărtăşirea opiniilor într-un mediu online, neutru, unde ai ocazia să discuţi despre un subiect nu doar cu colegul de serviciu sau vecinul, ci cu toţi oamenii dintr-o ţară sau chiar de pe planetă, după caz.
Presa tradiţională consumă mai multe resurse, de mai multe feluri, şi implicit costă. Presa online este eco-friendly şi este gratuită. Un mare avantaj pentru viitor pentru presa online este că aceasta este ecologică: nu consuma hârtie sau cerneală şi nici nu are nevoie de atâtea resurse umane, ci practic, odată ce site-ul web există, doar de editori. Pe de altă parte, pentru presa tradiţională trebuie să faci minimul efort de a te duce până la un punct de presă, să scoţi din buzunar o anumită sumă de bani, în funcţie de publicaţie, şi eventual apoi, să ai grijă să reciclezi ziarul. Jurnalismul a fost susţinut până acum de existenţa acestui cerc vicios în care audienţa plătea pentru ştirile pe care le dorea, vânzătorii de publicitate plăteau să atingă un anumit target, iar agenţia de presa făcea profit din care plătea jurnaliştii, iar societatea beneficia astfel de informaţii. Ajungerea presei în online a rupt acest cerc, acum fiind nevoie de mult mai multă creativitate şi mai multe idei ca să se poată menţine acelaşi suport pe care s-a făcut jurnalism de calitate atât timp.
Cu toate avantajele enumarate până acum ale presei online, presa tradiţională îşi va mai găsi mult timp de acolo utilitate în viaţă omului contemporan. Veşnicul grăbit spre birou, va prefera întotdeauna să cumpere repede de la vânzătorul de ziare preferat publicaţia care îl interesează şi pe care să o lectureze în mijloacele de transport în comun. Călătorul cu trenul, oamenii de pe plajă, studenţii în timpul cursurilor, toţi vor găsi plăcere în a lectura revistele cu subiectele favorite, fie că sunt ele de afaceri, sau de modă, sau tehnologie, etc.
Toate acestea fiind spuse, consider că dispariţia presei tradiţionale este mai mult un subiect despre dacă lumea, până în 2020 îşi va schimba stilul de viaţă atât de mult încât să renunţe la micile obiceiuri gen asocierea ziarului de dimineaţă cu o cafea, sau la nevoia de a îţi folosi într-un mod util şi plăcut timpul pe care îl petreci între casă şi birou.
Eu nu cred.
Studentie anul 3. Minunata vreme de a nu te duce la scoala, de a te ocupa de licenta, si de alte muultte lucruri care ti-ar putea ocupa timpul atat de frumos.
1. Dar nu, nu si la noi. Noi avem prezenta obligatorie la cursuri. Pe ultima suta de metri, nu suntem bagati in examene daca nu mergem la cursuri, daca nu suntem activi la seminarii si daca nu facem 10 proiecte obligatorii si de cate 100 de pagini.
Azi am mers regulamentar la curs. Un curs pe care il tine un profesor agramat si care nu e capabil macar sa pronunte corect numele materiei pe care o preda. E o durere sa fiu prezenta acolo, dar strigarea listei de prezenta si gandul ca poate nu intru in licenta ma fac totusi sa pierd 2 ore desenand oite pe foi. Acelasi lucru, il fac din obligatie sute de studenti. Toti in aceeasi sala. Astazi a trebuit sa stau pe scari, ca sa imi iau o nenorocita de prezenta. Pe scari…2 ore. Metafora invatamantului romanesc: profesorul agramat si studentul supus si ascultator. Supus pana la stadiul de a isi tranti fundul pe o scara mizerabila dintr-un amfiteatru care nu mai are toate scaunele intregi…
2. Am plecat nervoasa si m-am urcat in autobuzul care sa ma duca incet, foarte incet, dar sigur spre casa. S-au urcat 3 “pute verzi” pe ritm de “chica-laca-cichi-cia” si au inceput sa urle in autobuzul relativ gol, de parca ar fi interesat pe cineva rimele lor de prost gust, pline de organe genitale. As fi putut trece usor peste daca nu:
“Bai c**e, m-am apucat maaa, de scoala de soferi. Sa vezi ce m-a laudat instructoru. Ce maanevre faceeeam baaah. Pana mi-a murit motoru’ si m-am c***t pe mine de frica, baaa. Is muci ba.”
“Pai si ce faci c**e la examen?”
“Ehhee, ba p**ica, mi-am aranjat baai, ca altfel nu iau. Nu am io timp sa invat legile alea. Ma duc asa, ca smenaru’ la domn politist si-i zic sa ia p**a baah. Si apoi vrrrum vrrrum prin oras”
Vrrum vrrrum pana da intr-un copac. Si din cauza acestor oameni o sa vedem peste cateva timp mame plangand la stirile de la ora 5: “Un tragic accident de masina”. Accidentul nu e in sinea lui tragic, existenta oamenilor astora e tragica. Prostia lor e tragica. Si ignoranta. Si nesimtirea. TRAGIC.
3. Cobor regulamentar in cea mai apropiata statie de casa mea. Ma duc la fel de regulamentar la cel mai apropiat magazin sa imi cumpar o paine si un pate cu ultimii bani din buzunar. Intra 4 tiganci mici si una mare… Primul lucru pe care il rostesc : “faaah, mancati-as gura, faa, au camere… ce p***a ta facem?” Si te mai intreb de ce totusi oamenii ca ei nu more dom’ne de foame. Io-te d’aia: ca nu-s peste tot camere de luat vederi.
Simteam cum mi se urca sangele in cap si fierbe. Tremuram de draci si creierul imi zvacnea dupa 20 de minute in care am auzit si rasauzit toate injuraturile din lume, spuse in cele mai vulgare si scarboase moduri.
3. Ajung acasa, ma minunez de facturile din posta si in plus, de biletelul din usa. Biletel de la administrator “Va rog sa ma sunati”. De ce? E simplu… mi-am permis sambata seara la ora 23:00 sa rad mai tare decat prevede legea blocului. Am fost sunata bineinteles pentru atentionare de iubiti vecini, am primit vizite a doua zi… Mi se reproseaza ca gatesc noaptea. Ca ajung tarziu acasa. Ca ma spal la orele tarzii la care ajung acasa… ca nu “ma misc usor prin casa”… ca rad prea tare. Ma scuzati, domnu’ administrator… am voie sa respir? Sau numai intre orele 10:00 si 21:00 ?
Oameni plictisiti. Oameni prosti. Oameni nesimtiti.
Imi cer scuze eu, pentru multele cuvinte cu **** pe care le-am folosit, dar nu aveam alta metoda de a reda vulgaritatea unor asa zise fiinte omenesti si nici furia pe care o simt acum pentru astfel de oameni. Si desi nu e stilul meu deloc, multumesc deloc-gri ca mi-ai adus la cunostinta aceasta piesa (si asta un pic vulgara) care se potriveste de minune cu starea mea de acum, si le-o dedic LOR: Fara numar, fara numar, bai c***e
Comentezi?