E primăvară şi în sufletul meu…

29 02 2008

Sau aşa îmi place să cred… pentru că îmi place primăvara.

spring_flower_t2519.jpg

Pentru că mă face să cânt o mie de cântecele copilăreşti, deşi nu am voce, deşi nu mai sunt copil.

Pentru că mă face să zâmbesc fără motiv.

Pentru că mă face să nu mai vreau să fug, ci pur şi simplu să alerg.

Pentru că cerul senin pe care îl văd dimineaţa mă trage de mână să mă dau mai repede jos din pat.

Pentru că mă bucur enorm când văd primii ghiocei, sau când ajung dimineaţa la servici şi îmi găsesc biroul plin de flori.

Pentru că astea de mai sus, şi multe alte multe motive.





Nu te supăra… Unde-i Intercontinentalul?

18 02 2008

După un seminar scurt într-o sală de curs îngheţată, se simţea nevoia unui ceai cald cu aroma de vanilie.inter.jpg

Nu e loc mai bun pentru aşa ceva decât în ceainăria Rendez-Vous, de la Universitate (mulţumesc Tina pentru iniţiere), aşa că ne-am îndreptat înspre acolo. Două fete cucuiete, singure pe stradă, pe la ora 19:30 – nimic bizar. “La fântână” la Universitate, se ştie, e locul de intâlnire preferat de mulţi. Se pare că nu e locul preferat doar să stabileşti o întâlnire cu cineva, ci să şi creezi întâlniri. Treceam în grabă, tăind gerul care ne învineţise mâinile când auzim o minunată voce bărbătească:

“Fetele… nu vă supăraţi…”

Noi de obicei nu ne supărăm, aşa că am încetinit puţin pasul- poate omul avea ceva important de zis. Şi într-adevăr avea:

“Fetele… nu vă supăraţi, ştiţi cumva unde este Intercontinentalul?”

Eeei bine, când eşti vis-a-vis de una din cele mai luminate şi cunoscute clădiri din Bucureşti, da- e metodă să atragi atenţia.

Bună replică de agăţat, păcat că nu iese întotdeauna. Altele mai ştiţi?





Man Alone ?!

3 02 2008

om-in-padure.jpg

If a man is standing in the middle of the forest speaking and there is no woman around to hear him…is he still wrong?





“I believe you measure yourself by those who measure themselves by you.”

1 02 2008

thebucketlist_galleryposter1.jpgSunt înconjurată acum de un morman de şerveţele, şi pe toate le-am folosit să şterg lacrimi. Tocmai ce am văzut Bucket List- un film extraordinar, despre viaţă şi moarte, despre prietenie, despre curaj. Un film care te face să râzi, să plângi, să te miri, să admiri şi să te gândeşti. Un film în care ţi se relatează într-un mod plăcut povestioare şi istorii la care nu te-ai gândit niciodată, şi care te fac să te simţi mai câştigat. Filmul nu e o simplă ilustrare a scurtului timp pe care cele două personaje (interpretate de Morgan Freeman and Jack Nicholson) le mai au de trăit – e o poveste frumoasă, o prietenie legată, o călătorie în spaţiu şi în timp. Plin de fraze înţelepte, de ghiduri de viaţă, dar fără a fi plictistor deloc, filmul acesta s-ar putea să trezească în tine o dorinţă nebună de a îţi trăi cu adevărat viaţa, de a face lucruri ieşite din comun, sau pur şi simplu va aminti de nevoia ta de a trăi.

The Bucket List este un concept, o listă pe care îţi treci toate idealurile şi faptele pe care vrei să le îndeplineşti înainte să “dai colţul”. Personajele din film au “şansa” să îşi cunoască termenul lmită, şi îşi propun să facă o astfel de listă pe care să o şi urmeze. Teoretic şi optimistic vorbind, noi avem timp la dispoziţie- şi încă mult. De ce să nu facem o astfel de listă, de pe acum, astfel încât vom avea destul timp să tăiem rândurile din listă, să ne uităm mândri în faţa oglinzii şi să spunem: “Am făcut-o şi pe asta!

Eu deocamdată îmi propun să ajung neapărat în India. Voi ce aţi pune pe listă?