Ana s-a trezit speriata din cauza unui cosmar ciudat, din acelea pe care le urasti cel mai mult… din acelea in care realitatea e acolo… in care stii ca dormi si vrei cu tot dinadinsul sa te trezesti sa pui capat fosnetelor de pe langa tine si oamenilor dragi tie care parca au innebunit, care sunt peste tot in jurul tau si nu intelegi de ce iti vor raul. Iti simti maini pe tot corpul, si nu le poti opri.
Atingeri sacadate…nu te lasa in pace… te acopera, te nelinistesc. Iti fosneste ceva foarte tare in ureche, si desi stii ca e doar un vis, ti-e frica sa ridici mana sa inlaturi zgomotul… Macar de ti-ai pune o perna peste urechi, sa nu mai auzi…. Deshchizi ochii prin somn, si vezi imaginea peretelui din fata ta, exact asa cum l-ai lasat atunci cand te-ai culcat. Ai o speranta ca te-ai trezit si ca s-a terminat totul, cand simti iar o mana cum te bate pe umar… sacadat, incet, dar vocea ciudata de pe fundal te inspaimanta si nu vrei sa te intorci. Realizezi ca visezi.
Ana, trezeste-te… Trebuie sa te trezesti…
Incerci sa iti misti corpul, intr-o miscare frenetica, numai de dragul de a scapa… Si iti dai seama ca nu poti. Senzatia de corp paralizat te inspaimanta si vezi cum persoana din camera se apropie mai tare de tine si fosneste din ce in ce mai tare, mai aproape, aproape ca simti fosnetul in piele… Reusesti.
Te-ai trezit, si tremuri inca la gandul ca poate inca nu te-ai trezit. Din fericire camera goala, si fosnetul a disparut… Numai lacrimile care iti curg pe obraz si o mana amortita sunt semnele ca ai fost acolo, si ca ai suferit, si ca te-ai speriat. Si trimite Ana spasita la 2 dimineata un mesaj timid cu”Dormi?”, incercand sa gaseasca in cineva legatura cu realul, unde sa gaseasca liniste si asigurarea ca a fost doar un vis. Ar fi vrut ea sa fie luata in brate, ca e alintata de fel, dar a fost primita cu indiferenta si amuzament….
Si-atunci Ana s-a bagat inapoi in pat, cu o lacrima in coltulul ochiului si in continuare cu spaima de fosnet…
Comentezi?