Tu ai fost vreodată la mare? June 4, 2008
Unii mi-au spus că e deprimantă. Alţii că e doar semn de tinereţe.
Mie îmi place pur şi simplu:
Unii mi-au spus că e deprimantă. Alţii că e doar semn de tinereţe.
Mie îmi place pur şi simplu:
La mulţi ani mie şi La mulţi ani vouă!
La mulţi ani celor care sunt copii, care se cred copii, care se vor copii.
La mulţi ani celor care încă mai au o sclipire copilărească în ochi, şi celor cărora le este dor de grădiniţă şi de prima zi de şcoală.
La mulţi ani şi toate cele bune celor cărora încă mai joacă De-a-v-aţi-ascunselea, care încă mai joacă mimă sau Flori, fete, filme sau băieţi.
La mulţi ani celor care cred în copilărie la orice vârstă.
Să rămâneţi copii!
S-a chinuit atâta lume pentru tine… şi acum tu ce faci?! Ridică-te şi mergi mai departe!
Mi s-au lungit zilele. Am impresia că am o zi lungă ca de vară şi totuşi, parcă nu mai am timp de nimic. Mă trezesc, plec şi mă întorc. Seara, târziu, liftul e de fiecare dată când vin, la etajul 10. De ce? Fiindcă la etajul 10, într-un apartament mare stau două nebune. Două nebune care vor să cucerească lumea şi vor deodată: Andreea şi eu. Două prietene care îşi pierdeau nopţile povestindu-şi toată viaţa, ba chiar şi lucrurile care li se întâmplau amândurora - pentru că eram de faţă. Acum avem amândouă joburi şi responsabilităţi…şi alte cercuri… şi alţi oameni…
Acum ne sunăm să ne vedem la o cafea în oraş. Ne sunăm să ne întrebăm ce mai facem şi dacă mai trăim. Ne sunăm să ne întrebăm: Auzi, da’ tu de când nu ai mai fost pe acasă? Şi da, locuim în continuare în acelaşi apartament. Şi îmi dau seama dacă sunt eu norocoasa care ajuns prima acasă sau ea, în funcţie de etajul la care s-a oprit liftul ultima oară.
Ne bucurăm când prindem acea zi frumoasă în care ne sincronizăm şi chiar ne vedem la faţă şi mai povestim câte una, câte două. Şi scoatem de 3 ori pe minut fraze de genu: “Haide mă… Nu ţi-am spus? Cum să nu îţi spun aşa ceva?!
Ei bine… Nu mi-ai spus. Şi nu mi-ai spus că Bucureştiul şi serviciul şi facultatea îmi mănâncă timpul, şi că nu poţi chiar să le îmbini şi să le ai pe toate, şi nici că o să ajungem să ne facem programări şi planuri să ne mai vedem prietenii. Şi nu mi-ai spus că o să simt satisfacţii mari pentru lucruri poate mici, dar nici că o să mă şi doară. Dar mulţumescu-ţi că mă asculţi spunându-le acum, şi mulţumescu-ţi pentru sâmbetele şi nopţile rare în care te mai văd şi mai depănăm poveşti la o cană de 3 în 1.
Când am ajuns eu acasă, liftul era la 10… You lucky one, azi mi-ai luat-o înainte…
I hate the video… i love the song and lyrics.
Shut the gates and sunset
After that you can’t get out
You can see the bigger picture
Find out what it’s all about
You’re open to the skyline
You won’t want to go back home
In a garden full of angels
You will never be alone
But oh the road is long
The stones that you are walking on
Have gone
With the moonlight to guide you
Feel the joy of being alive
The day that you stop running
Is the day that you arrive
And the night that you got locked in
Was the time to decide
Stop chasing shadows
Just enjoy the ride
If you close the door to your house
Don’t let anybody in
It’s a room that’s full of nothing
All that underneath your skin
Face against the window
You can’t watch it fade to grey
And you’ll never catch the fickle wind
If you choose to stay
But oh the road is long
The stones that you are walking on
Have gone
With the moonlight to guide you
Feel the joy of being alive
The day that you stop running
Is the day that you arrive
And the night that you got locked in
Was the time to decide
Stop chasing shadows
Just enjoy the ride
Stop chasing shadows
Just enjoy the ride
Şi am coborât din trenul care m-a adus în futurista gară… Şi am ajuns într-un oraş care mi-a dat fiori… Prin arhitectură, prin frumuseţe, prin muzica de vioară de la colţ. Nu mi-am închipuit vreodată că un oraş îţi poate induce o stare de fericire. Pentru mine, Strasbourg-ul o face… Nu am ştiut să explic niciodată de ce, dar mi-e bine şi aşa… Las aminitirile fotografiate să vorbească…
Greenpixel şi Cosmopolitan şi-au unit forţele şi
au trudit să creeze un cadou excelent, pe care cu mândrie l-au dăruit femeilor chiar de 8 Martie. S-a relansat site-ul Cosmopolitan, şi cum ziceam, fetelor…nu mai aveţi scuză!
Cu un design interesant, glamourous şi de bun gust - aşa cum îi stă bine şi femeii mondene, site-ul îţi oferă răspunsuri la întrebările pe care ţi le-ai pus de atâtea ori, ba chiar şi la cele care nu ţi-au trecut prin cap! “M-am dat” pe el zilele astea, întâi doar ca să văd ce-i cu atâta tam-tam şi nu m-am mai putut opri: articole intersante, informaţii noi, teste haioase, poze bine alese şi o structură simplă, care te face să te plimbi prin tot site-ul.
Na, că tocmai ce am dat peste “100 de lucruri pe care e musai sa le stii despre barbati” şi mă voi cufunda în lectură… Join me!
Felicitări!
Sunt înconjurată acum de un morman de şerveţele, şi pe toate le-am folosit să şterg lacrimi. Tocmai ce am văzut Bucket List- un film extraordinar, despre viaţă şi moarte, despre prietenie, despre curaj. Un film care te face să râzi, să plângi, să te miri, să admiri şi să te gândeşti. Un film în care ţi se relatează într-un mod plăcut povestioare şi istorii la care nu te-ai gândit niciodată, şi care te fac să te simţi mai câştigat. Filmul nu e o simplă ilustrare a scurtului timp pe care cele două personaje (interpretate de Morgan Freeman and Jack Nicholson) le mai au de trăit - e o poveste frumoasă, o prietenie legată, o călătorie în spaţiu şi în timp. Plin de fraze înţelepte, de ghiduri de viaţă, dar fără a fi plictistor deloc, filmul acesta s-ar putea să trezească în tine o dorinţă nebună de a îţi trăi cu adevărat viaţa, de a face lucruri ieşite din comun, sau pur şi simplu va aminti de nevoia ta de a trăi.
The Bucket List este un concept, o listă pe care îţi treci toate idealurile şi faptele pe care vrei să le îndeplineşti înainte să “dai colţul”. Personajele din film au “şansa” să îşi cunoască termenul lmită, şi îşi propun să facă o astfel de listă pe care să o şi urmeze. Teoretic şi optimistic vorbind, noi avem timp la dispoziţie- şi încă mult. De ce să nu facem o astfel de listă, de pe acum, astfel încât vom avea destul timp să tăiem rândurile din listă, să ne uităm mândri în faţa oglinzii şi să spunem: “Am făcut-o şi pe asta!
Eu deocamdată îmi propun să ajung neapărat în India. Voi ce aţi pune pe listă?
Un film frumos şi o melodie pe care o iubesc.
I would rather have had one breath of her hair… one kiss from her mouth … one touch of her hand … than eternity without it. One.