They even wrote a song about it!!!

Lyrics:
When I wake up in the morning,
The first thing I see,
Is an e-mail in my Gmail,
Sayin’ you’re followin’ me.

And next thing you know,
I’m followin’ you,
Not everybody does it,
But me and Scoble do.

Chorus:
Cuz Twitter beats Facebook any day,
140 characters is all you need to say.

Cool thing ’bout Twitter is you meet new people,
You even get to stalk the famous ones too,
We’ve got Veronica Belmont from Mahalo Daily,
Barack Obama and Hugh MacLeod too.

Chorus

Twitter’s like a family,
As long as you’re not spamming me,
We keep in touch, we share too much,
And @Garyvee meets up for lunch!

Chorus

But be careful, with you’re iPhone…
Don’t DM the whole worlldddddd

Ne uităm după ei pe stradă. Tragem cu ochiul când suntem la facultate, la birou, la cafenea, pe Hi5, la rând la supermarket. Sunt peste tot în vieţile noastre şi îi căutam neîncetat, chiar şi pe google.

Suntem oare dependente de ei?

Cineva mi-a spus că dependenţa asta de bărbaţi ţine de caracterul slab sau tare al fiecărei femei, de gradul de inteligenţă, de capacitatea de a se descurca singură în societate. Dar este vorba de o dependenţă socială? Dependenţă de simplul fapt de a răspunde întrebării: ”Ai pe cineva?” cu DA, dependenţă de a avea un partener la un eveniment la care participi, sau este vorba de o nevoie internă, de inimă albastră, nevoia de pur şi simplu cineva alături?

O prietenă mi-a zis clar că avem nevoie de ei pentru sex. Deşi superficial, adevărat. Dar oricât de rotunde s-ar da, eu nu am cunoscut până acum o femeie să se rezume la atât. Sexul la o femeie prinde alte înţelesuri: include cina şi floarea de dinainte şi alintul de după…. De aici apar discrepanţele… E vorba de percepţii.

„Eu am văzut femei plângând după barbaţi. Aşa ceva e inadmisibil” îmi spunea un taximetrist într-o noapte târzie. Ideea era că femeia, în concepţia lui, este cea care alege, ea e cea care are puterea deplină în începerea (în primul rând) unei relaţii, pe principiul că „el proune, ea refuză”, fără reciproca valabilă. Se spune că avem puterea la capitolul acesta, problema este că e imposibil să ne creăm dependenţa numai şi numai de persoanele potrivite/ accesibile/ interesate. Dacă am face asta nu ne-am mai numi femei.

Sunt sigură că dependenţa asta există, chiar dacă ne este greu să recunoaştem, atât din punct de vedere sentimental cât şi social. Oricât de feministe ar fi unele… oricât de revoltate împotriva bărbaţilor, există întotdeauna nevoia de avea un bărbat lângă tine, fie el prieten, iubit, frate sau tată.

Happy now? I am addicted to you.

Unii mi-au spus că e deprimantă. Alţii că e doar semn de tinereţe.

Mie îmi place pur şi simplu:

Este o deosebită plăcere pentru mine să mă uit la ce a căutat lumea să ajungă la blog-ul meu. E chiar interesant să observi ce îi interesează pe oameni, ce caută oamenii pe google şi unde ajung.

Astăzi am intrat ca de obicei, să văd ce cuvinte magice au mai dus la blog-ul meu şi pe lângă cele 20 vizionări acumulate din căutarea cuvintelor: bărbat, bărbat sexy, sexy iată ce am găsit:

“am coborât din ceruri să te fac fericită“

Ei bine, mulţumesc… Nu ştiu cum ţi-au răspuns posturile mele la asta… dar cu siguranţă m-ai făcut să zâmbesc.

Indiferent cine ai fi sau ce căutai!

Să fii fericit şi tu!

La mulţi ani mie  şi La mulţi ani vouă!

La mulţi ani celor care sunt copii, care se cred copii, care se vor copii.

La mulţi ani celor care încă mai au o sclipire copilărească în ochi, şi celor cărora le este dor de grădiniţă şi de prima zi de şcoală.

La mulţi ani şi toate cele bune celor cărora încă mai joacă De-a-v-aţi-ascunselea, care încă mai joacă mimă sau Flori, fete, filme sau băieţi.

La mulţi ani celor care cred în copilărie la orice vârstă.

Să rămâneţi copii!

“Un blog este site-ul dvs. uşor de folosit, unde puteţi să vă publicaţi rapid gândurile, să intraţi în contact cu alţii şi multe altele. Şi toate acestea GRATUIT.”

Aceasta este prezentarea blogspot, the magical “call-to-action” pe care ei se bazează să atragă cât mai multe înscrieri. Eu am dubii că această frază ar putea convinge pe cineva să îşi facă un blog.

Te încântă spunându-ţi că este “site-ul tău” - sentimentul de proprietate la români este la limite maxime. Într-o Românie a zilelor noastre în care nu prea îţi mai permiţi decât să ai cafeaua ta de dimineaţă (şi pe aia dacă eşti norocos) ideea insuflată că blog-ul este un site al tău te ridică deja la alt nivel faţă de nenorocoşii care nu sunt recunoscuţi de google.

Blog-ul este uşor de folosit. Eşti sigur? Pune-o pe mama să îşi facă blog. Şi nu, nu este paralelă cu ceea ce ţine de PC.

Pe blog puteţi să vă publicaţi rapid gândurile. Da… Există o mică problemă în schimb: trebuie să ai gânduri, şi trebuie să ştii să le formulezi, şi trebuie să faci diferenţa între gânduri care trebuie publicate şi gânduri care nu merită să vadă culorile ecranului.

Prin blog intri în contact cu alţii. Dacă ai un blog destul de varză…cam ca al meu aşa, intri în contact cu prietenii care îşi fac milă de tine şi se gândesc să îţi citească post-urile. Da, într-adevăr, ai posibilitatea de a accesa o sumedenie de blog-uri foarte intersante, în principal mă refer la blog-urile targetate şi care vorbesc despre lucruri care te intereseză. De aia s-a făcut Blogroll-ul.

Şi multe altele. Genială frază. Bine că nu au pus “etc”… Cum poţi să pui într-un mesaj care se vrea publicitar şi multe altele???… “Fa-ţi blog şi descoperă şi restul de benificii”, “Înscrie-te şi bucură-te de facilităţi”, ” Fă-te blogspoter să vezi cât de tari suntem”, “Alte beneficii? Fă-ţi cont şi descoperă” … Orice altceva! Orice… numai “şi multe altele” nu.

Şi toate acestea GRATUIT. STUPOARE! Ai ceva al tău şi mai e şi gratis… raiul pe pământ!

Şi multe altele….

Zilnic primesc zeci de mail-uri şi ppt-uri despre viaţă, despre prieteni, despre priorităţi şi alte asemenea. Mi-e plin mail-ul de sfaturi înţelepte şi de modalităţi de îmi face viaţa mai frumoasă. … teorii sunt multe.

Am primit mail-ul de mai jos de la nenumărate persoane. Eu nu dau îl dau mai departe, că nu îmi place să fac spam aiurea, dar îl pun aici… să fie pentru ei şi pentru mine. Să fie pentru cei care nu mai au timp să iasă la bere, pentru că vezi dragă Doamne, au programul încărcat. Să fie…

Pentru prieteni îţi faci timp.

Lasa-i sa te sinucida!
Patrick Andre de Hillerin

Salut prietene! Ce faci? Ai putin timp liber?

Aaa, esti ocupat…

Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana…

Ei, iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele.

Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui.

A propos, ai vazut ce soare misto e azi afara? Ai vazut cat e de misto?

Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati.

Iarta-ma, prietene, iarta-ma!

Da’ ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa?

Uitasem. Nici ieri…

Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta. Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca.

Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc.

Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Zi-mi, te rog, ce sa caut.

Ce sa caut? “Pachet salarial atragator”, “lucrul intr-o echipa tanara si dinamica”, “mediu creativ”, “posibilitatea unei cariere stralucitoare”?

Si cum sa ma prezint la interviu?

La costum?

Ala de la BAC merge?

Nu? Atunci ceva de la Zara?

Poate…

Ce sa spun?

Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa?

Cam asa, nu?

Da’ platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala…

Ce-i aia?

Firma care are filiale peste tot in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici?

Deci asta e o multinationala…

Nu, ca nu stiam. Si programul cum e?

Cum zice in ziar, “flexibil”?

Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba?

Nuuu?

Pai ce, atunci?

Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program?

Macar te platesc pentru ore suplimentare?

Nu te platesc? Pai de ce?

Ca nu e in politica companiei?

Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei?

Asa, adica aici e…

Am inteles. Deci castigi bine.

Ma rog, foarte bine.

Daca asa numesti tu un salariu confidential…

Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun.

Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna.

Nu, ma, nu, nu fac misto, da’ daca nu-mi zici cat castigi…

Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon?

Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic.Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu?

Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!) si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai?

Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti?

Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras?

Beton. Dar pot sa-ti spun ceva?

Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai)
inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata?

Stii ca respire aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire?

Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri?

Stii ca esti un impostor, prietene? Zi: stii?

Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti?

Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde?

Chiar stii?

Nu, prietene, habar n-ai.

Da’ habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!

Am luat o pauza de invatat si m-am dus sa ma relaxez pe balcon, in bataia brizei de la etajul 10. Singurul lucru din raza mea vizuala era cerul… de un albastru curat cu norisori pufosi…asa ca in desene animate.

Din prea mult studiu si nopti nedormite a trebuit sa intreb: De ce e cerul albastru?

• Pentru ca e o culoare linistitoare am spus noi… dar asta e mai mult o consecinta.
• Pentru ca asa a vrut Dumnezeu.
• Pentru ca asa s-au gandit regizorii care au creat platoul in care traim.

Nu m-a multumit nici una din variante… asa ca am apelat la vesnicul, atotstiutorul google. M-am bucurat si linistit in acelasi timp ca si-au mai pus atatea zeci de persoane intrebarea asta. (Nu de alta, dar “unele” ziceau ca am innebunit.) Va impartasesc si voua ce am gasit. Stiu ca sunteti curiosi, desi nu va e comod sa recunoasteti:

Raspunsul omului de stiinta
Culoarea preferata a Mamei Naturi este intr-adevar albastrul. Dar explicatia intreaga necesita putin background stiintific. Asa cum a aratat Isaac Newton cand a tinut o prisma in lumina soarelui, aceasta se descompune in culori. Lumina soarelui chiar contine toate culorile curcubeului, gradate de la rosu, galben, verde si pana la albastru si violet. Fiecare culoare are o lungime de unda specifica. Albastrul are o lungime de unda mica si de aceea lumina albastra calatoreste repede. Cand lumina soarelui intalneste atmosfera noastra bogata in oxigen, moleculele de oxigen imprastie undele cu lungime scurta mai repede decat pe celelalte, cu lungime mai mare. Putem spune ca oxigenul si culoarea albastra sunt facuti unul pentru altul. Astfel ca, in zilele insorite in care cerul este albastru, acest lucru este posibil pentru ca particulele din aer imprastie lumina albastra de la soare mai bine decat imprastie celelalte culori.

Cum explici copilului - adica mie
Pentru a reduce complexitatea informatiei la capacitatea de intelegere a copilului, ofera-i o simpla comparatie: gandeste-te cum ai picta cerul. Treci cu pensula albastra pe hartie, in toate directiile. La fel face si soarele, dar, in loc de pensula si hartie, el foloseste lumina si aer. Albastrul este cea mai “buna” culoare a soarelui; cand o amesteca cu aerul, ea iese cel mai mult in evidenta si in felul acesta, fara efort, soarele picteaza tot cerul. Sau arata-i experimentul lui Newton: in urmatoarea zi cu soare, uitati-va la cer printr-o prisma. “Poti imparti lumina soarelui in toate culorile din care este ea facuta”. Dar cel mai repede, la noi, ajunge albastrul.

Sursa: www.citybaby.ro

Tu de ce crezi ca este cerul albastru?

Primit minunata leapsa de la Alba-Neagra si Cea deloc Gri … Tina.  8 lucruri care-mi trec prin cap cand nu-mi propun sa ma gandesc la ceva anume:

• pai cum adica sa nu ma gandesc la ceva anume?
• la naiba, imi suna telefonul
• pisici in ploaie
• ce tare! am aflat de leapsa de pe blogul Tinei, in timp ce ii citeam posturile, nu pentru ca mi-as fi verficat mesajele pe wordpress. Chiar… de ce nu mai scriu pe blog?
• De ce nu pot sa cumpar timp? Nu sa traiesc mai mult… pur si simplu sa pot sa cumpar cateva ore de timp liber intr-o zi.
• Cand nu ma gandesc la ceva anume, ma gandesc ca de ce nu ma gandesc la ceva anume? Nu ar trebui sa ma gandesc la ceva anume, daca tot gandesc? Adica ce?! Eu irosesc gandurile asa… pe ceva neanume?
• Elefantii pot sa zboare pentru ca au urechile mari.
• Oare a ramas cineva care sa nu stie bancul cu ursul sau soparla? Prietenii stiu de ce…

Stiu ca e leapsa, dar acum nu ma gandesc la ceva anume, deci nu stiu nici pe cineva anume la care ar putea sa se duca. Imi pare rau.

No publicity for you, my blogger friends!

“Everything is worn out today, even unhappiness. “ (François-René de CHATEAUBRIAND, Mémoires d’outre-tombe, livre XIV, chap. 2)

Rutina.

Incepusem sa scriu aici cu gandul ca intr-adevar astazi nu te impresioneaza nimic. Esti impasibil la tot ce ti se intampla, la tot ce vezi si la toate schimbarile din jurul tau. Nu mai e la moda nimic… nici blugii taiati, nici tricouri stramte, nici buricul gol, nici sa fii verde in cap, nici macar rozul. Nu e la moda sa plangi (fanii emo s-ar putea totusi sa ma contrazica), nu e la moda sa razi tare…nu e la moda.

Sunt stari prin care trecem, stari pe care le traim cu sufletul la gura sau care ne lasa reci. Dar sunt starile care te fac pe tine…si pe tine…si pe tine…sa simti ca traiesti.

Totul e uzat in ziua de azi cica…pana si nefericirea… Asta inseamna ca nu o mai simti la fel, ca nu te mai raneste la fel, ca amaraciunea ei este estompata. Pai… atunci ar trebui sa fim toti o maaaare multime de oameni nenorociti, fara sentimente. Fericirea nu e fericire, nefereicirea e si ea pe undeva.

Sentimentele privite ca niste jeansi folositi.

Eu ma bucur cand te fac pe tine sa zambesti. Si pare un sentiment nou…de fiecare data.