Ei, papuci…

Există oare vreo lege care să explice cum să te desparţi de partener? Vreun cod de etică şi de morală care să îţi interzică să faci anumite lucruri, sau să arunci nişte cuvinte în vânt când vine marele moment al aruncării papucilor în făţuca plângăcioasă? 

Dacă nu există, ar fi păcat să fie inventat.

Există atâtea moduri de a te despărţi de cineva şi atâtea motive, încât îngrădirea acestora ar duce la motivul plictiselii de despărţiri. Atâtea moduri şi motive, iar mintea noastră creaţă de animale sociale dornice în continuu să ne împerechem nu foloseşte decât clişee, banalităţi şi veşnicul “It’s not yooouu… it’s me”. Veşnicul şi atât de hollywoodian încât în română mi se pare că sună foarte prost.

Cum poţi să te desparţi?

Împânzeşte-i casa cu bileţele. Bileţele pe care să scrii toate motivele pentru care vă despărţiţi, ca să nu te întrebe de 100 de ori. Dacă e un singur motiv, scrie-l pe ăla… de mai multe ori.

Du-l în parc. Zi-i că te duci după vată de zahăr şi lasă-l să te aştepte. Mult.. 

Aranjează-i o întâlnire cu altcineva. Ieşiţi în oraş, spune-i că relaţia voastră nu mai mergee.. dar că i-ai adus înlocuitor.

Scrie-i. Cu marker pe piele. “Nu te mai vreau”… în câteva zile se va spăla şi de urme de marker şi de urme de tine.

Du-l în club. Pune o tipă să stea pe lângă el şi apoi fă crize de gelozie.  De aici, cearta şi despărţirea decurg de la sine.

Cumpără-i o carte. Despre cum să treci peste despărţirea de partener. O să te întrebe inevitabil “de ce?”. Well… there is your chance.

Du-i un pachet de şerveţele nazale. La fel ca şi la carte… pentru suferinţa de după.

Prefă-te că ştii să citeşti în palmă. Citeşte-i că se va despărţi în ziua respectivă de persoana cu care e…şi acţionează. Valabil şi pentru cititu’n stele.

Laudă-te cu ultimul tău post de pe blog. Inevitabil va citi, şi va afla că a fost părăsit. Eventual după ce toţi ceilalţi prieteni şi-au exprimat “condoleanţele” în commenturi.

Păi nu? Dacă, după părerea unora discuţia de despărţire nu are rost să aibă loc face to face şi este overrated.. atunci de ce să o înlocuim cu un banal telefon, sms sau mail? Măcar să ne ieşim din tipare de tot…

Tu cum te-ai despărţi?

dependenţă

Ne uităm după ei pe stradă. Tragem cu ochiul când suntem la facultate, la birou, la cafenea, pe Hi5, la rând la supermarket. Sunt peste tot în vieţile noastre şi îi căutam neîncetat, chiar şi pe google.

Suntem oare dependente de ei?

Cineva mi-a spus că dependenţa asta de bărbaţi ţine de caracterul slab sau tare al fiecărei femei, de gradul de inteligenţă, de capacitatea de a se descurca singură în societate. Dar este vorba de o dependenţă socială? Dependenţă de simplul fapt de a răspunde întrebării: ”Ai pe cineva?” cu DA, dependenţă de a avea un partener la un eveniment la care participi, sau este vorba de o nevoie internă, de inimă albastră, nevoia de pur şi simplu cineva alături?

O prietenă mi-a zis clar că avem nevoie de ei pentru sex. Deşi superficial, adevărat. Dar oricât de rotunde s-ar da, eu nu am cunoscut până acum o femeie să se rezume la atât. Sexul la o femeie prinde alte înţelesuri: include cina şi floarea de dinainte şi alintul de după…. De aici apar discrepanţele… E vorba de percepţii.

„Eu am văzut femei plângând după barbaţi. Aşa ceva e inadmisibil” îmi spunea un taximetrist într-o noapte târzie. Ideea era că femeia, în concepţia lui, este cea care alege, ea e cea care are puterea deplină în începerea (în primul rând) unei relaţii, pe principiul că „el proune, ea refuză”, fără reciproca valabilă. Se spune că avem puterea la capitolul acesta, problema este că e imposibil să ne creăm dependenţa numai şi numai de persoanele potrivite/ accesibile/ interesate. Dacă am face asta nu ne-am mai numi femei.

Sunt sigură că dependenţa asta există, chiar dacă ne este greu să recunoaştem, atât din punct de vedere sentimental cât şi social. Oricât de feministe ar fi unele… oricât de revoltate împotriva bărbaţilor, există întotdeauna nevoia de avea un bărbat lângă tine, fie el prieten, iubit, frate sau tată.

Happy now? I am addicted to you.

Cauţi şi găseşti

Este o deosebită plăcere pentru mine să mă uit la ce a căutat lumea să ajungă la blog-ul meu. E chiar interesant să observi ce îi interesează pe oameni, ce caută oamenii pe google şi unde ajung.

Astăzi am intrat ca de obicei, să văd ce cuvinte magice au mai dus la blog-ul meu şi pe lângă cele 20 vizionări acumulate din căutarea cuvintelor: bărbat, bărbat sexy, sexy iată ce am găsit:

“am coborât din ceruri să te fac fericită“

Ei bine, mulţumesc… Nu ştiu cum ţi-au răspuns posturile mele la asta… dar cu siguranţă m-ai făcut să zâmbesc.

Indiferent cine ai fi sau ce căutai!

Să fii fericit şi tu!

:D..egete

“Dacă inelarul unui bărbat e mai lung decât arătătorul, e semn că are un nivel al testosteronului foarte ridicat… şi deci are o rezistenţă la sex mult mai mare decât un tip care are respectivele degete de aceeaşi lungime.”

Ete da! Ăsta e cu adevărat un criteriu pe care l-am ratat până acum, când mi-am ales parteneri. Înţeleg să te intereseze cum arată mâinile unui bărbat…pentru că, la fel ca la femei, spun multe despre tine… Dar să stai să le analizezi lungimea degetelooor? God!

 

Girls, focus on his fingers! –>

Cifrele astea…

Din seria “100 de lucruri pe care e musai să le ştii despre bărbaţi”:

Cifrele sunt în favoarea ta: sunt 120 de bărbaţi în jur de 20 de ani… singuri, la fiecare 100 de femei de aceeaşi vârstă şi statut.

• Atunci cum se face că majoritatea dintre bărbaţii de această vârstă au câte 2?