Sănătate, Apple şi România

Ziua Mondială a Sănătăţii este sărbătorită în fiecare an la data de 7 aprilie, fiind sponsorizată şi susţinută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) sau WHO cum îi e acronimul în engleză.

Ziua se sărbătoreşte încă din 1950 pentru a creşte gradul de conştientizare a unei teme specifice din domeniul  sănătăţii şi pentru a evidenţia un domeniu de interes maxim la acel moment pentru OMS.  Activităţile legate de tema aleasă, precum şi resursele furnizate continuă şi după 7 aprilie. Continuă lectura

Anunțuri

o noapte de reclama… (after)

Pentru ca am ramas datoare cu o parere despre Noaptea Devoratorilor de Publicitate, iata-ma: eveniment organizat a la Romania, specific stilului si culturii. Continuă lectura

o noapte de reclama… (before)

publicitate

Azi, 9 octombrie, Sala Polivalenta va fi asaltata de multi devoratori de publicitate. Deschiderea o va face trupa Vama, iar distractia ne este asigurata si de stand-up comedianti. Suna foarte bine, si stiu ca e multa lume avida de acest tip de eveniment. Continuă lectura

Presa tradițională vs. presa online. 2020

I think there is no doubt that growth in electronic media is the future, but there is still a future for print.” Larry Killman, World Association of NewspapersCoffee and Newspaper

Internetul cu siguranţă a adus o mare schimbare în ceea ce priveşte circulaţia ziarelor, rapiditatea transmiterii unui mesaj, unei ştiri, unei noutăţi. Există, se pare, o bătălie continuă între clasicul ziar de hârtie şi multitudinea de portaluri care reunesc într-o pagină web toate ştirile şi publicaţiile. Este până la urmă o bătălie între stiluri de viaţă: între a răsfoi paginile unui ziar abia imprimat, a savura mirosul de hârtie şi cerneală şi a sorbi o cafea dimineaţa, sau tipicul omului care prima oară când se trezeşte, renunţă la romantismul dimineţii, porneşte computerul şi verifică online ultimele noutăţi, ştiri, etc.

Care sunt diferenţele între cele două stiluri şi ce diferenţiază mai exact presa online de presa tradiţională?

În primul rând, presa online nu are spaţiu limitat de stocare. În pagina online a unui ziar, nu ai limitări de pagini, nu ai limitări de spaţiu pentru poze. Articolele pot fi astfel, în mediul online, mai complete, susţinute de legături către alte publicaţii, către alte păreri pe această temă, către studii de caz, cât pot fi deasemenea susţinute şi de mai multe imagini şi filmări.

Informaţiile în presa online, ajung deasemenea mai rapid la cititor. Majoritatea publicaţiilor zilnice au un termen limită până la care pot trimite la publicare varianta finală a ziarului, pe când această limitare nu există în online, publicaţia putând fi adusă la curent cu ultimele noutăţi în orice moment din zi şi din noapte.

În al doilea rând, presa online are marele avantaj de a permite interacţionarea între cititorii articolelor prin intermediul comentariilor pe care le pot lăsa fie la anumite articole fie pe forumurile de discuţie, special create pe diverse teme din presa zilnică. Se încurajează astfel crearea comunităţilor şi împărtăşirea opiniilor într-un mediu online, neutru, unde ai ocazia să discuţi despre un subiect nu doar cu colegul de serviciu sau vecinul, ci cu toţi oamenii dintr-o ţară sau chiar de pe planetă, după caz.

Presa tradiţională consumă mai multe resurse, de mai multe feluri, şi implicit costă. Presa online este eco-friendly şi este gratuită. Un mare avantaj pentru viitor pentru presa online este că aceasta este ecologică: nu consuma hârtie sau cerneală şi nici nu are nevoie de atâtea resurse umane, ci practic, odată ce site-ul web există, doar de editori. Pe de altă parte, pentru presa tradiţională trebuie să faci minimul efort de a te duce până la un punct de presă, să scoţi din buzunar o anumită sumă de bani, în funcţie de publicaţie, şi eventual apoi, să ai grijă să reciclezi ziarul. Jurnalismul a fost susţinut până acum de existenţa acestui cerc vicios în care audienţa plătea pentru ştirile pe care le dorea, vânzătorii de publicitate plăteau să atingă un anumit target, iar agenţia de presa făcea profit din care plătea jurnaliştii, iar societatea beneficia astfel de informaţii. Ajungerea presei în online a rupt acest cerc, acum fiind nevoie de mult mai multă creativitate şi mai multe idei ca să se poată menţine acelaşi suport pe care s-a făcut jurnalism de calitate atât timp.

Cu toate avantajele enumarate până acum ale presei online, presa tradiţională îşi va mai găsi mult timp de acolo utilitate în viaţă omului contemporan. Veşnicul grăbit spre birou, va prefera întotdeauna să cumpere repede de la vânzătorul de ziare preferat publicaţia care îl interesează şi pe care să o lectureze în mijloacele de transport în comun. Călătorul cu trenul, oamenii de pe plajă, studenţii în timpul cursurilor, toţi vor găsi plăcere în a lectura revistele cu subiectele favorite, fie că sunt ele de afaceri, sau de modă, sau tehnologie, etc.

Toate acestea fiind spuse, consider că dispariţia presei tradiţionale este mai mult un subiect despre dacă lumea, până în 2020 îşi va schimba stilul de viaţă atât de mult încât să renunţe la micile obiceiuri gen asocierea ziarului de dimineaţă cu o cafea, sau la nevoia de a îţi folosi într-un mod util şi plăcut timpul pe care îl petreci între casă şi birou.

Eu nu cred.

Mituri despre Client Service

Sunt sigură că cei de la IQAds m-au căutat neîncetat să fac parte din acest interviu, dar lipsa de timp m-a făcut să ratez filmarea…

Cu o minimă experienţă pe post de account, îmi voi spune şi eu umila părere cu privire la cu ce poţi să papi nebulosul domeniu al Client Service-ului.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Mituri despre Client Service„, posted with vodpod
  • Are clientul întotdeauna dreptate?

Dacă ar avea, de ce ar mai exista agenţii ?

Da, clientul ştie multe despre produsul lui, despre cultura organizaţională a companiei pe care o reprezintă, ştie ce buget are dedicat campaniei, ştie ce valori vrea să comunice mai departe. În rest, în ceea ce priveşte activitatea agenţiei : strategie, tactici, comunicare,  hai să spunem că agenţia are totuşi ceva mai multă experienţă…

  • Client- service-ul e un om cu două feţe.

După mine, un account  are câte feţe îi cere meseria… câte una pentru fiecare client, şi neapărat o faţă pentru echipa cu care lucrează. Un account este până la urmă un mediator între agenţie şi clienţi, şi în orice situaţie ar fi, trebuie să ţină partea celuilalt.

  • Departamentul Client- Service, dominat de femei ?

Da ! Pentru că barbaţii sunt fiinţe groteşti.

Pentru că o femeie account aranjată are un impact mult mai mare, cel puţin din punct de vedere vizual, decât un bărbat account îmbrăcat rebel şi cu freza călcată mai mult decât gulerul cămăşii. Pentru că o femeie se adaptează mai repede la oamenii cu care vorbeşte, pentru că are un atu în faţa bărbaţilor, şi admirând o pereche de pantofi, poate uşor « cuceri » inima unei femei. Pentru că, aşa cum s-a mai zis… femeia vinde.

  • Trăiască Excel şi Ppt

Trăiască, dar foloseşte-le cu cap.

O prezentare ca la carte în faţa oricărui client, aduce puncte bonus. Neapărat.

De la prezentarea companiei, a  propunerii, la brief, strategie şi project plan, clienţii sunt de cele mai multe ori încântaţi de slide-uri frumos mişcătoare, de texte frumos scrise, de deadline-uri clar stabilite şi înregistrate cu grijă într-un Excel. E normal, şi e până la urmă, foarte util, şi pentru tine ca account să poţi avea în evidenţă tot timpul termenele limită şi ideile directoare ale campaniei pe care s-a căzut de acord.

Mai trăiască şi pdf-urile, şi calendarele online, şi alte programe de prezentare.

  • Războiul pe deadline cu creativii

Sau compromisul.

Tot războiul acesta între creativi (şi/sau programatori) şi account executives mi se pare o negociere continuă înte ” îl vrei repede şi prost” şi „îl vrei mai târziu, dar foarte tare”. De aia li se zice creativi, pentru că ei crează, ori eu nu am mai auzit de super creaţii făcute la comandă: „Pe locuri, fiţi gaaata… CREAŢI!” Da, există, nu un război, ci cel puţin o luptă crâncenă dată de fiecare dată între « să îl dau repede să mulţumesc clientul » sau « mai amân un pic, dar am să îl dau pe spate ». Până la urmă, în astfel de situaţii trebuie să înţelegi nevoile clientului, şi să îţi dai seama ce ar conta mai mult pentru el şi afacerea lui.

  • Principalul skill pe care trebuie să îl aibă un account este zâmbetul

Principalul skill pe care trebuie să îl aibă un om este să zâmbească.
La un account, zâmbetul trebuie să se îmbine de minune cu abilităţile lui de comunicare, cu prezenţa de spirit, cu capacitatea de a găsi repede soluţii şi altele, şi altele şi altele, şi altele….

Super reclama… ?!?

„Un blog este site-ul dvs. uşor de folosit, unde puteţi să vă publicaţi rapid gândurile, să intraţi în contact cu alţii şi multe altele. Şi toate acestea GRATUIT.”

Aceasta este prezentarea blogspot, the magical „call-to-action” pe care ei se bazează să atragă cât mai multe înscrieri. Eu am dubii că această frază ar putea convinge pe cineva să îşi facă un blog.

Te încântă spunându-ţi că este „site-ul tău” – sentimentul de proprietate la români este la limite maxime. Într-o Românie a zilelor noastre în care nu prea îţi mai permiţi decât să ai cafeaua ta de dimineaţă (şi pe aia dacă eşti norocos) ideea insuflată că blog-ul este un site al tău te ridică deja la alt nivel faţă de nenorocoşii care nu sunt recunoscuţi de google.

Blog-ul este uşor de folosit. Eşti sigur? Pune-o pe mama să îşi facă blog. Şi nu, nu este paralelă cu ceea ce ţine de PC.

Pe blog puteţi să vă publicaţi rapid gândurile. Da… Există o mică problemă în schimb: trebuie să ai gânduri, şi trebuie să ştii să le formulezi, şi trebuie să faci diferenţa între gânduri care trebuie publicate şi gânduri care nu merită să vadă culorile ecranului.

Prin blog intri în contact cu alţii. Dacă ai un blog destul de varză…cam ca al meu aşa, intri în contact cu prietenii care îşi fac milă de tine şi se gândesc să îţi citească post-urile. Da, într-adevăr, ai posibilitatea de a accesa o sumedenie de blog-uri foarte intersante, în principal mă refer la blog-urile targetate şi care vorbesc despre lucruri care te intereseză. De aia s-a făcut Blogroll-ul.

Şi multe altele. Genială frază. Bine că nu au pus „etc”… Cum poţi să pui într-un mesaj care se vrea publicitar şi multe altele???… „Fa-ţi blog şi descoperă şi restul de benificii”, „Înscrie-te şi bucură-te de facilităţi”, ” Fă-te blogspoter să vezi cât de tari suntem”, „Alte beneficii? Fă-ţi cont şi descoperă” … Orice altceva! Orice… numai „şi multe altele” nu.

Şi toate acestea GRATUIT. STUPOARE! Ai ceva al tău şi mai e şi gratis… raiul pe pământ!

Şi multe altele….

Liftul de la etajul 10

Mi s-au lungit zilele. Am impresia că am o zi lungă ca de vară şi totuşi, parcă nu mai am timp de nimic. Mă trezesc, plec şi mă întorc. Seara, târziu, liftul e de fiecare dată când vin, la etajul 10. De ce? Fiindcă la etajul 10, într-un apartament mare stau două nebune. Două nebune care vor să cucerească lumea şi vor deodată: Andreea şi eu. Două prietene care îşi pierdeau nopţile povestindu-şi toată viaţa, ba chiar şi lucrurile care li se întâmplau amândurora – pentru că eram de faţă. Acum avem amândouă joburi şi responsabilităţi…şi alte cercuri… şi alţi oameni…langamine.jpg

Acum ne sunăm să ne vedem la o cafea în oraş. Ne sunăm să ne întrebăm ce mai facem şi dacă mai trăim. Ne sunăm să ne întrebăm: Auzi, da’ tu de când nu ai mai fost pe acasă? Şi da, locuim în continuare în acelaşi apartament. Şi îmi dau seama dacă sunt eu norocoasa care ajuns prima acasă sau ea, în funcţie de etajul la care s-a oprit liftul ultima oară.

Ne bucurăm când prindem acea zi frumoasă în care ne sincronizăm şi chiar ne vedem la faţă şi mai povestim câte una, câte două. Şi scoatem de 3 ori pe minut fraze de genu: „Haide mă… Nu ţi-am spus? Cum să nu îţi spun aşa ceva?!

Ei bine… Nu mi-ai spus. Şi nu mi-ai spus că Bucureştiul şi serviciul şi facultatea îmi mănâncă timpul, şi că nu poţi chiar să le îmbini şi să le ai pe toate, şi nici că o să ajungem să ne facem programări şi planuri să ne mai vedem prietenii. Şi nu mi-ai spus că o să simt satisfacţii mari pentru lucruri poate mici, dar nici că o să mă şi doară. Dar mulţumescu-ţi că mă asculţi spunându-le acum, şi mulţumescu-ţi pentru sâmbetele şi nopţile rare în care te mai văd şi mai depănăm poveşti la o cană de 3 în 1.

Când am ajuns eu acasă, liftul era la 10… You lucky one, azi mi-ai luat-o înainte…